“De
ce iubim femeile” e prima carte a lui Mircea Cărtărescu pe care am citit-o și
mi-a luat doar câteva ore, ceea ce demonstrează în primul rând că e o carte ușoară
la lectură, cu un limbaj accesibil diferitor clase de cititori. Poate acesta ar
fi unul din motivele popularității cărții.
Un
alt aspect ar fi tema abordată de autor, marea temă a literaturii din toate
timpurile - iubirea față de Femeie: iubirea la debut, iubirea- pasiune, iubirea tragică. Această carte e compusă din 20 de povestiri, în care autorul
relatează din perspectiva lui, a bărbatului, de ce iubeşte femeia. Iubirea, la debutul
ei în viața autorului, o descrie începând de la primele sale experiențe. De
când avea „ 3 ani, poate nici atât” până la maturitatea sentimentală, în postura
soțului iubitor, autorul descrie cu lux de amănunte experiențele sentimentale,
emoționale și sexuale provocate de această ființă specială.
Grăsuțe și slabe, înalte și
scunde; blonde, roșcate sau brunete; negrese și albe, poete sau „afaceriste
atât de intangibile și încrustate în tiparele propriei vieţi”, autorul a descris
maiestuos atât calitățile cât și defectele femeilor cu care s-a intersectat pe
parcursul vieții și care i-au dăruit felurite trăiri. A fost cât se poate de
sincer cu cititorul lui și n-a încercat să își prezinte eroinele ca niște
etaloane a frumuseții: „Femeile pe care le iubim nu au masurile ideale 90-60-90,
ci sunt femei necorporale, „nevroza pură și bucurie pură”.
La începutul fiecărei
povestiori vorbește despre „ea” așa cum este, de parcă i-ar face cunoștință cu
publicul, abia pe parcurs o transformă în zâna poveștii lui: “e limpede că și
adulții au nevoie de povești; numai că zânele lor și-au scurtat rochiile, și-au
tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie și au invățat să fie femei, ceea
ce e mult mai complicat și mai periculos decât meseria de zână”.
Este de apreciat faptul că
Mircea Cărtărescu găsește cuvintele potrivite, pline de înțeles și
reprezentative fiecărei situații, iar pentru că această carte exprimă reacțiile
pur omenești, nefiind vorba doar despre femei sau bărbați, ci despre
interacțiunea dintre cei doi, cititorul
se și regăsește la un moment dat pe parcursul lecturii.
Sunt și momente în care
autorul surprinde cu fraze, exprimări și descrieri mult prea obraznice, însă le
aplanează apelând la vasta sa documentare literară și introducând echivalente a
personajelor din literatura universală.
Este structurată pe capitole cu titlurile
sugestive a celor 20 de povestiri, care sunt în mod cu totul unic încununate de
ultimul capitol al cartii, cel care oferă răspunsul la eterna întrebare „De ce iubim femeile ”.
După cum spune autorul, majoritatea
acestor povestiri au fost deja publicate în diferite reviste, precum: Elle,
Tabu, Romania Literara si Lettre internationale, însă adevărata lor
semnificație și legătură poate fi percepută numai în această carte, sub aceast
titlu „De ce iubim femeile”.
Este întrebarea pe care și-o pun bărbații de când
lumea și pământul, și la care întotdeauna sunt mult mai multe răspunsuri decât
putem presupune. De aceea Mircea
Cărtărescu își finisează capodopera enumerând calitățile, însușirile și deprinderile
pentru care bărbații le iubesc și care rămân a fi infinite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu